Primul gazel imaginar al lui Sarî Saltuk Baba, acum şi în germană...

Das Feigenschwert

Die imaginäre Ghasele von Sarı Saltuk Baba,
In der ebenso imaginären Übersetzung von Adi G. Sekara Halilbey

Motto:

Das Sein ist dünner als die Vorstellung,
Und der Mond bleibt nur Gewölbe.

Rumi

**

I.

Süße Feigen sind die Menschenseelen

-auf Allahs blauen Schale- Gestirn von Honig und Butter.

Lied und Gebet sei die Menschen, Frieden in deren Augen,
Sei dein Herz offen schon bevor dein graues Haar.

Aus der Zukunft höre ich das Wehlied unter der Robinie,
Zum Grab kommt die Hoffnung, die alles grausames besiegende.

Wörterähnlich fliegen die Engel, kein Augenblick sinnlos weht,
Die Liebe steigt heilig herab, wie ein Fluss die Spuren auf dem Sand küsst.

Adı Güzel, das Leben ist gleichwie ein Traum, Traum eines vergessenen Derwisches
In der vergessenen Karawane, in der Tiefe des Vergessens ... Weg bin ich.

Sabia de smochin

Gazelurile imaginare ale lui Sarî Saltuk Baba,

În traducerea la fel de imaginară a lui Adi G.Secară Halibey

Moto:

Mai strâmtă-i ființa decât închipuirea,

Și lunii îi rămâne atunci doar arcuirea.

Rumi

**

I.

Smochine de dulceaţă sufletele oamenilor sunt

Pe tipsia de-azur a lui Allah, stele de miere şi unt.

Cânt şi rugăciune oamenii pot fi, pace-n ochii lor,

Inima ta deschisă fie, de când părul tău nu e cărunt.

Din viitor aud cântecul tânguitor de sub salcâm,

La mormânt se-adună speranţa, înfrângând tot ce este crunt.

Îngerii zboară-a cuvânt, secundele nu mai trec deşert,

Iubirea sfântă pogoară, cum apa alintă urma-n prund.

Adı güzel, viaţa parcă e un vis, vis de uitat derviş,

În uitată caravană, în uitarea uitării… Drum sunt.

The Fig Tree Sword

The imaginary gazels of Sarî Saltuk Baba,

In the no less imaginary translation of Adi G. Secară Halibey

Motto:

The being’s narrower than imagination

And then the moon is left with just its curvature.

Rumi

**

I.

The people’s souls are like jam figs

On Allah’s azure plate, stars of butter and honey.

Song and prayer people can be, peace in their eyes,

May your heart be open, ever since your hair was not gray.

From the future I hear the sorrowful song from under the locust tree,

Hope comes to the grave, defeating whatever is dreadful.

The angels fly spreading the word, the seconds pass no longer in vain,

The holy love descends just like the river strokes the trace in its bed.

Adi güzel, life looks like a dream, a dream about a long-forgotten dervish,

In a forgotten caravan, in the mother of forgetfulness … I am a way.

P.S. Salcâmul la care fac referire în text încă era în anul 2015, după cum se vede din filmuleţul realizat de mine atunci, când am ajuns prima oară la Babadag.

Traducerea în engleză aparţine Profesorului Petru Iamandi, iar traducerea în germană lui Rafael Fogăraş.