Ziceam mai ieri, la un vernisaj de artă fotografică, că am
nişte complexe sau, dacă vreţi, nişte vise: aş fi vrut să fiu, pe lângă ceea ce
sunt acum, fotograf, pictor, cineast, muzician, (mai sunt câteva chestiuni, dar
nu are rost aici să insist, cel puţin acum), dar n-a fost să fie… Oricum, toate
aceste arte mi-ar fi folosit sau mi-ar folosi la multe dintre proiectele mele
literare… Sigur este că muzica este singurul „drog” pe care-l folosesc când
scriu. Hai, şi un pic de cafea! Un strop ceva mai mare! Unii scriitori chiar au
ajuns să recomande câte un soundtrack pentru fiecare dintre cărţile sale:
adică, de pildă, poemul cutare poate fi citit pe cutare muzică!
Documentându-mă pentru „scrierile mele cu dervişi”, am ajuns
şi la o formaţie de muzică veche de care sunt mândru, în patriotismul meu deloc
numai local: KALOFONIS, din Galaţi. Membrii formaţiei, înfiinţată în anul 2014,
sunt, după o notiţă de pe facebook: Bezman Mugurel, Petrea Daniela, Anişoara
Negură, Mihai Emanuel, Constantin Lupu, Nelu Stase, Burcuş Vasilică, Racoviţă
Costel, Neculcia Marian.
V-am mai povestit sau a rezultat dintr-un poem de-al meu publicat
pe blog cum m-am îndrăgostit de muzica lui Sedat Anar şi a formaţiilor sale
muzicale, multe dintre cântecele sale fiind pe versuri de Rumi sau Yunus Emre, dar
şi de muzica lui Ali Rıza Erdoğan, care ne-a vizitat de curând la Galaţi, unde
a avut un concert fabulos…
Despre muzica veche turcească şi influenţa ei asupra muzicii
vechi româneşti a scris de curând doamna profesor Gulten Abdula Nazare, în
revista „Anuarul ştiinţific al Bibliotecii V.A. Urechia”. Cert este că
muzicanţii de la KALOFONIS sunt cu adevărat extraordinari, reuşind magia de a ne
purta dincolo de spaţii şi timpuri, purtând martorul spectator acolo unde îl
poate duce, după vorbă, după port, imaginaţia… Am fost la vreo patru-cinci
concerte ale acestora, cu diverse prilejuri. Cu siguranţă sunt printre cei mai
autentici ambasadori culturali ai Galaţiului, iar pentru că veni vorba de
întrepătrunderea artelor, când veţi citi cărţi scrise în secolele XVIII, XIX,
aproape obligatoriu ar fi să le citiţi ascultând muzica lor sau, de pildă, a
celor de la „Trei parale” sau „Anton Pann”, constituiţi înaintea celor de la
KALOFONIS…
No comments:
Post a Comment