Este nedrept
să nu te poţi gândi la palmieri,
îi scriam hogii pe aripi de porumbel
şi frumuseţea îl desena pe Allah
pe cerul mai albastru decât albastrul
îl desena indescifrabil, la infinit
şi noi înţelegeam desăvârşirea
ca pe o milă care nu cunoştea mila,
ca pe primul bulb de lalea
creat de Allah
în bunătatea lui cât toate stelele
când ai, vorba vine, frumuseţea la degetul ei mic,
al lumii, o urmă pe o plajă secretă
e ca o literă din limba primordială
poetul trebuie doar să traducă
acea literă
în câte fire de nisip poate duce
sufletul lui fără gramaj
No comments:
Post a Comment