 |
| Victor Cilincă, A.G.Secară-Halilbey, Eduard Costandache |
Inocența este efectul și subiectul revelat în purpuriul
stilistic al porții lui a.g. secară, auto-adăugat și supra-intitulat: halibey.
(...) poetul își ciocănește nevoia de Frumusețe de ieri înspre azi (susținută
de o realitate genetică, „una dintre străbunicile din partea tatălui era o
Halibei... Ruxandra”) cu o „cheie din praf de stele”, dar nu visează în mod
definitiv astfel, ci știe că prin acceptarea căderilor și reimaginarea
înălțărilor poate face cale întoarsă în ființarea care îl alcătuiește.
(...) Uitarea, care „e un dans pentru păpuși aruncate-n
foc”, și iubirea, „cel mai bun călău al unei iubiri”, sunt laitmotivul
acestei introduceri în adâncimea cărții,
două dispense gnoseologice care se vor prelungi până în finalul Poeziei, când:
„cineva vine și întreabă normal/ unde este poezia în această pagină/ iar
dumnezeul scriitorului a zâmbit/ blând și a spus/ unde este poezia acestei lumi/ care a inventat cuvântul poezie fără a-l
întreba pe dumnezeul/ tuturor oamenilor/ dacă poezia merită să aibă un cuvânt/
numai al ei/ da, poezia nu mai este/ da-ți pagina vă rog/ nu mai căutați
poezia”.
(...) conceptul totalizator, al purității, face ca
„Poarta turcească” să fie unitară, și Frumosul să preseze cu nedisimulată
ascendență spre vârfuri și deasupra lor, acolo unde putem percepe muzica
divină, adică în Sublim.
Leonard Matei
 |
| Cristiana Ştefania Culiţă |
No comments:
Post a Comment