Wednesday, December 13, 2017

Mioriţa-Golem, Oaia-Zombi...

Costel Crângan, Emigranţii, Ed. Axis libri, Galaţi, 2017

În urmă cu zece ani primeam entuziast cartea de debut a lui Costel Crângan, „Cutia cu păianjeni”, care se deschidea cu un prolog, „Ţara cu oameni gri”, o parabolă schiţând o microistorie a României comuniste (în numai patru pagini), o parabolă care contrastează într-un anume fel cu naturalismul prozelor scurte din volum, proze care nu s-au constituit într-un roman numai datorită înţelepciunii scriitoriceşti a autorului care a migălit cartea timp de cinci ani, existând cel puţin un personaj a cărui umbră o putem simţi în mai toate textele, personaj ispită pentru a cădea destul de uşor în… romanesc…
După un deceniu, în care manuscrisul a tot stat la… maturare, jurnalistul a căzut, în fine, în ispita romanului. Cu un subiect mult încercat, ca să nu vorbim şi de temă, în literatura română a ultimilor ani, scriitori precum Cătălin Dorian Florescu, Marin Mălaicu Hondrari, Mihai Buzea, ca să dăm doar câteva nume, jonglând literar cu destinele românilor obligaţi, din diverse motive, chiar şi de conştiinţă şi de liber arbitru, sic, să ia calea exilului.
Spre deosebire de prima carte, aici, Costel Crângan pare să se ambiţioneze, anticalofil cu măsură (primul capitol arată că este de acord şi cu excepţiile), să demonstreze că literatura nu este chiar atât de importantă, când este vorba să ridici la fileul discuţiilor probleme grave ale naţiunii şi statului…
Concluzia primei cărţi, prin prisma comentatorului, era că „România (şi nu numai cea rurală) este (încă) o cutie cu păianjeni.” Concluzia celei de-a doua cărţi, din perspectiva scriitorului jurnalist, este că Speranţa, unul dintre relele cutiei Pandorei, nu a murit ci că s-a transformat într-un monstru demn de cele mai negre coşmaruri. Strigătul emigrantului, sufocat de impostură şi de hoţia administrativ-birocratică mioritică (da, monstrul e Oaia frankensteiniană, modificată genetic prin inginerii nu numai financiare, o oaie polifemică uriaşă, având coarne – nu ştiu dacă diabolice -, behăind pe la toate posturile de televiziune care nu mai au nicio treabă cu deontologia jurnalistică, mâncând iarbă doar din jurul Palatului Parlamentului, producând căcăreze parlamentare/i, oaia care a învăţat să ragă precum leul ori să urle precum lupul moralist, mâncând oameni prin curţile şi camerele spitalelor, cu garnitură de salcâmi şi alte limbi de lemn, Oaia-zombi, cu fâşii de carne atârnându-i printre dinţii înnegriţi, cu kakaclasa „politică” culcuşită printre firele de lână de aur, ş.a.m.d.), strigătul emigrantului din ultimul paragraf al cărţii este gâtuit, parcă anemic, dar cu atât mai disperat, „viu şi eliberat de povara îndoielii”:
„Băi, urdorilor! Băi, gnomilor! Rămâneţi cu ţara voastră de Kafka, băi, ipochimenilor, că eu mi-am găsit alt loc în univers. Am descoperit că aici nu-i gura de rai pe care-o cânta poetul şi nici mirabilul picior de plai cutreierat de mioriţă. Nu vă mai aparţin, strâmbilor! Nu mă mai revendicaţi! Aţi otrăvit pământul şi mi-aţi ucis rădăcinile. Sunt un ciuline de pârloagă rostogolit de vânt către Vest. Mereu către Vest… Statornicia e doar o nălucire. Sunt doar un emigrant oarecare dintr-o masă gigantică de emigranţi fără cale de întoarcere…” (p.157)
Într-un fel, Panait Istrati a fost primul scriitor care a scris despre emigranţi români, dacă nu îl socotim şi pe Jean Bart… Şi de la „Ciulinii Bărăganului” la „Ciulinii Covurluiului” nu este deloc o distanţă mare!
Costel Crângan nu dă nume de localităţi, dar se specifică: oamenii sunt din sudul Moldovei! Jurnalistul parcă s-ar fi înfiltrat, de-a lungul a peste zece ani, doar din când în când în grupul, gruparea de muncitori „clandestini” din Spania, coordonată de la un moment dat, nu ni se explică clar de când, de către Cezar, personajul principal, cel care strigă în pustiu la final…
În momentele în care este „complice” la munca lor în construcţii, află câte ceva despre vieţile lor, concepţiile lor, o întâmplare, două, este martor la câte o bucurie sau o dramă…

Continuarea prezentării de carte, în curând, pe Bookhub.ro...