Friday, March 23, 2018

Poezie pentru iarna din martie: Adela Efrim - „Privesc pe geam/ fulgii cern/ zici că-i făina din ciurul bunicii..."


Dacă este să ne jucăm referenţial, dincolo de jocul de lumini (în poemul încredinţez corbilor amintirile sunt următoarele versuri, printre altele: „îţi sunt lumină/ (nu-mi vorbi de lumină/ ochii mei ar putea şchiopăta)” şi de ninsoare, chiar şi de ninsoare de sfârşit de martie sau început de aprilie, cum este în acest an pe la noi, amintind de jocul inteligent al ideilor filmului „Eternal Sunshine of the Spotless Mind” (este şi un poem, ochii minţii, care sună aşa: „Când lumina ochilor/ nu mai poate percepe/ nici măcar umbre/ desţelenim/ vibraţii”), poezia Adelei Efrim se situează între sau în vecinătatea candorii viguroase a Anei Blandiana şi regretele lirice anti-regrete ale Constanţei Buzea (un poem precum minciuna duce cu gândul la jurnalul fostei soţii a lui Adrian Păunescu:Ea/ îşi priveşte mâinile/ vineţii/ mânjite de tuş/ negru/ sufletul/ lui/ tras la/ indigo”; mai ne putem gândi şi la poemul „aşa târziu a înţeles”), strigătele ei (următorul poem citat se numeşte „Strigăt”) având amortizor de sunet:Ascunde-te bine/ şi lasă-i durerii un ultim geamăt/ nu vei putea să îi râzi în faţă aşa cum vei vrea/ uneori/ nu poate sta locului/ acolo/ unde i-ai ordonat/ murmură grotescul cotidian/ ce mâine te va surprinde iarăşi/ mimează charisma/ unui actor de mâna a doua/ te priveşte cu subînţeles/ ipocrit şi sumbru/ şi repetă surd/ patetic/ aceleaşi uzate/ lecţii de normalitate”…
...
Veşniciei despre care aminteam mai sus i se dedică următorul poem, cu toată răceala ei aproape luciferică (de la „Luceafăr” citire): „Între doi stâlpi/ bătuţi pe o rână/ stă veşnicia/ nu vor fi niciodată clintiţi de ploaie/ rădăcini de lut prind/ pe marginea acestui timp/ clătinându-ne iubirea/ veşnicia e albă/ ca o statuie cioplită în secole/ contemplarea-i pentru orbi/ dăruirea, pentru ceilalţi”…
Ceremonialul poate căpăta nuanţe strident-contemporane, de „dor nebun”: „Privesc pe geam/ fulgii cern/ zici că-i făina din ciurul bunicii/ tot un fel de plămădeală-i şi asta/ ninsoarea are mirosul acela/ de pâine dospită/ coaptă la ţest/ bunica îmi zâmbeşte/ o simt/ prin ghioceii/ ce despică ninsori/ şi veşnicii/ îi privesc/ mă frământ/ iau în mână un bulgăre/ îl fac petiţie/ on line/ Bunico/ la ceruri/ a ajuns internetul?/ căci mi-e dor/ de tine/ şi-i tare frig la noi”…
Adela Efrim simte prin ghiocei cam cum simţea un personaj, Smilla, zăpada într-un thriller care a fost şi carte şi film, sau, dacă vreţi, încă este. Sau, dacă vă place altfel, dacă tot face aluzie şi la Bacovia într-un poem, deşi moldoveanul s-ar putea dezice de urmaşă, poate Borges, Homer ori Saramago (aluzia este la eseul său roman, da?) ar invita-o la un banchet literar, unde i-ar cânta/recita: „E/ palid asfinţit/ seceră orice gând/ nu-i vremea culesului/ timp ce doare/ ochiul dăruit ceţii/ lumina i-a fost smulsă/ s-a înrădăcinat/ morţii/ ne privesc/ ei nu înţeleg/ cât de orbi putem fi/ într-un amurg/ poştalion de lumină-n/ ceruri” şi poeta ar simte „orbirea”aceea pe care doar Oedip a ştiut s-o trăiască; poate pe eroul antic l-ar invita, era să scriu super eroul, şi poate nu greşeam, la un joc de marocco: „Nu mă mai mir de ipocrizie/ o iau cu mine la masă şi-i vorbesc cu blândeţe/ ea nu mă ascultă/ stâlceşte siluete sub felinare/ nu mă înverşunez/ zâmbesc şi joc marocco/ îmi iau toate gândurile în pumni/ le împrăştii pe covor/ răvăşite/ se strecoară tiptil în amintiri/ încleştate se fâstâcesc/ îmi vine să râd în hohote/ le eliberez/ cum aţi putut crede că vă puteţi agăţa cu îndârjire/ de păpădii”…
În ultimă instanţă, Adela Efrim este o ludică, dar o ludică care are ca joc, nu neapărat preferat, dar destul de obişnuit, acest marocco cu tristeţile, regretele, nostalgiile; dar delicat, ca şi când toate acestea, împreună cu gândurile ce le poartă, ar fi un fel de elfi şi elfe micuţe, precum Tinker Bell care îşi au patria/matria într-un pian înzăpezit unde un Mozart mic, oare cine s-a prins că Micul Prinţ seamănă cu Amadeus, veşnic mic, compune Requiemul tuturor copilăriilor din noi...

Ceea ce aţi citit mai sus este un fragment dintr-o recenzie care o să apară în întregime curând.