papel amate
 |
| sursa imaginii: wikipedia |
o da şi ea a vrut să-mi dăruiască un papirus egiptean
imitând o antichitate de iubire
poate în amintirea unei vizite la muzeul de istorie
unde istoria noastră sentimentală nu-şi va avea locul
unde trebuie
când i-am atins umărul sau obrazul
ca şi când, poate, nici n-aş fi vrut atingerea aceea
de fapt mă uitasem după muzeografa
care nici nu avea alţi vizitatori şi era atentă să nu
atingem
obiectele unei expoziţii de artă mexicană
şi n-am atins-o pe ea
ci doar acea împletitură de scoarţă de copac
având culori vii
(amatl sau papel amate)
dar memoria este un şarpe care te muşcă
de-a adevărul
când chiar te îmbeţi cu iluzii
**
după ani şi ani,
în casa colecţiilor
yumiko matsumoto a cântat şi în memoria ta
la shamisen
ca şi pentru ochii lui aiko
împărăteasa ceţurilor de aur
(un poem s-ar putea intitula urechea lui aiko
şi eu aş fi un van gogh reîncarnat într-un van juan)
muzeografa de atunci era şi ea probabil în sală
meditând desigur
şi ea la iubiri imposibile
alte iubiri quasimexicane
demne de o altfel de metafizică aztecă
cu un jurnal kierkegaardian
cu o frida dâmboviţeană
cu un zorro al nimănui
căzut în patima poeziei
No comments:
Post a Comment