Gazelurile pe care le-am scris la sfârşitul anului 2015,
inspirate de personalitatea lui Sarî Saltuk Baba, pioasa atmosferă din jurul
mormântului de la Babadag al sfântului musulman, fascinaţia pentru spiritualitatea
şi istoria Turciei, s-au bucurat de un succes la care nu m-am gândit. Desigur,
rămân dator sonetelor închipuite ale lui Shakespeare, scrise de Vasile Voiculescu,
pe care le-am citit prin 1992, pe podurile de la Cernavodă… Este drept că
Shakespeare chiar scrisese sonete, Voiculescu le-a continuat, într-un fel, dar
despre Sarî Saltuk Baba doar putem bănui că a şi scris gazeluri, fiind o
personalitate… renascentistă, bună cunoscătoare a marilor religii monoteiste şi
a câtorva limbi, legenda spunând că ştia câteva zeci…
Este drept că fără monografia lui Şefik Kantar, tradusă în
româneşte de Gülten Abdula-Nazare, fără invitaţia acestei doamne la simpozionul
de la Babadag din 2015, fără gazelurile doamnei Emel Emin, pe care am avut
onoarea să o cunosc la una dintre ediţiile Festivalului de Carte Axis Libri,
organizat de biblioteca V.A.Urechia, gazeluri minunate care m-au reintrodus în
atmosfera miraculoasă a spiritului turc, poate aceste gazeluri nu ar fi fost
scrise… Şi mai ales fără dorinţa de a scrie un roman cu adevărat deosebit
despre Sarî Saltuk Baba! Gazelurile s-ar fi vrut să fie, unul câte unu,
moto-uri la fiecare capitol al romanului…
La prefaţa ediţiei în limba română scriam, printre altele: „Ceea
ce ni se propune în cartea pe care urmează să o citiţi este descoperirea unei
personalităţi a istoriei universale, prea puţin cunoscută, care îmbogăţeşte,
alături de figuri mult mai celebre, precum exilatul Ovidiu, Sfântul Andrei,
Alexandru cel Mare, hatmanul Mazepa, galeria unor străini care au creat Istorie
şi care au intrat în contact cu meleagurile noastre, cu locuitorii băştinaşi,
strămoşi ai românilor sau chiar români…
Dacă prezenţa marelui Alexandru este doar… fulgerătoare,
trecând Dunărea în dreptul Olteniei, doar pentru o scurtă campanie militară, în
urma căreia este cucerită o cetate-oraş ( după Strabon şi Appian, care
relatează, totuşi, după secole evenimentul care ar fi avut loc în anul 335
î.Hr.), ceilalţi, inclusiv Sari Saltuk Baba, „eroul” cărţii de faţă, sunt mult
mai legaţi de spaţiul spiritual al Dunării de Jos, confirmând statutul
binecuvântat de regiune cosmopolită, în care, din punct de vedere civilizaţional
şi cultural, mai multe etnii şi-au adus contribuţia la dezvoltarea şi crearea
unui autentic centru care, din punct de vedere al filosofiei culturii, poate
rivaliza cu Banatul, Ardealul, Bucovina, Bucureştiul, Iaşul…
Dobrogea, Galaţiul, Brăila şi Bărăganul, Basarabia veche,
dacă vreţi, constituie Balcania românească (a avut Fănuş Neagu o carte numită
„Pierdut în Balcania”!), de o bogăţie spirituală care tot mai trebuie
descoperită şi mediatizată!
Sari Saltuk Baba constituie un exemplu elocvent în acest sens,
fiind, din punct de vedere al unei posibile inspiraţii, o comoară demnă de
tastatura unui nou Orhan Pamuk sau un subiect bun şi pentru nobelizatul din
anul 2006. Dacă despre Alexandru cel Mare s-au scris biblioteci întregi, dacă
despre Mazepa au scris un Byron, Hugo, Taras Şevcenko, despre Ovidiu Vintilă
Horia (căruia i s-a atribuit un Goncourt, devenit uşor controversat, pentru
romanul care îl are în centru pe poetul latin), Christoph Ransmayr, David
Malouf, dar şi gălăţeanul Constantin Vremuleţ, Sfântul Andrei fiind Sfântul
protector al românilor, existând o literatură de specialitate consistentă în
privinţa sa, Sari Saltuk Baba îşi aştepta un nou cărturar care să ridice vălul
de uitare, de necunoaştere sau de indiferenţă, după caz…”
Departe de mine gândul de a mă considera acel cărturar, dar
iată că Poezia, prin poemele gazeluri dedicate lui Sarî Saltuk Baba, deschide
porţi nebănuite către cunoaşterea şi recunoaşterea sfântului musulman…
Week-end-ul trecut gazelurile şi, prin voia inspiraţiei,
poetul, au fost invitaţi la o sărbătoare a spiritului, organizată sub
auspiciile Ambasadei Turciei în România, a Consulatului General al Turciei din
Constanţa, de către Asociaţia UKID (preşedinte Musa Serdar Celebi), TIAD
(Asociaţia Oamenilor de Afaceri Turci) din România, TIKA, reprezentanţa
oficială a Guvernului Turciei în România…
În fotografia de sus, de la stânga la dreapta, doamna profesor Gülten
Abdula-Nazare, autorul gazelurilor, adică subsemnatul, Excelenţa Sa, domnul
ambasador Osman Koray Ertaş, doamna masterand în spiritualitate islamică Sandra
Chami, Excelenţa Sa, domnul consul general Uygar Mustafa Sertel, doamna
profesor, scriitoarea şi traducătoarea Emel Emin, domnul Sabit Danîş.
No comments:
Post a Comment