Wednesday, March 21, 2018

Pe podul Galata, de Ziua Mondială a Poeziei...


Pe podul Galata


Unde mii de oameni vor să prindă peştişorul destinului,
cel care îndeplineşte dorinţele, ca nişte nori
pe cerul din noi, cerul chemând cer,
albastru dansând cu albastru,
gânduri aruncând undiţe după undiţe
înaltului, adâncii ape

acolo Frumuseţea s-a dezvăluit,
ca o necunoscută care a făcut primii paşi
pe linia subţire dintre ape şi cer,
rugându-se soarelui să apună la fel de frumos,
culorilor să creadă-n oameni:
briza i-a răspuns dinspre Turnul Fecioarei,
i-a numărat firele de păr

Adevărul s-a jucat atunci cu luna
ca o fetiţă cu un balon magic;
a sărit de pe acoperiş de moschee pe alt acoperiş, şi tot aşa,
în joc serios de rugăciune:
Adevărul era lumina şi umbra lui Allah,
stelele strigând din Cornul de Aur
oamenii să-şi mai arunce încă o dată
undiţele:

peştişorii de argint erau gata
dorinţele şi ele: se odihneau
precum păsările paradisului pe o plajă străină,
misterioasă,
aşteptând o chemare

cuvintele se odihneau şi ele însă,
se legănau pe valuri precum imaginile stelelor

tu nu mai ştiai dacă eşti pe Galata sau în paradis,
te-ai întrebat dacă…

şi atunci toate cuvintele, dar toate,
speriate,
s-au ridicat stoluri stoluri
s-au zburătăcit ca stolurile de grauri, s-au zbătut
în plase invizibile, au strigat, s-au înfăşurat
în sine, au rostogolit luna dincolo de ea, au desenat plecarea
pe cerul care nu mai era cer

încet, din liniştea lăsată
s-a ridicat o altă lună,
parcă cu un nor mai străină



Monday, March 19, 2018

Lectură pretutindeni, dincolo de litere, cuvinte, citire...




Ziua Comemorării Eroilor și cea de-a 103-a aniversare a Victoriei de la Çanakkale

Am fost onorat să fiu unul dintre cei care şi-au adus un pios omagiu prin depunerea de coroane de
flori la Monumentul Eroilor Turci, de la Cimitirul Eroilor Turci din Brăila, în ziua de neuitat pentru toţi turcii, 18 martie, Ziua Comemorării Eroilor și cea de-a 103-a aniversare a Victoriei de la Çanakkale. Manifestarea a avut loc în prezenţa Consulului General al Republicii Turcia la Constanţa, Domnul Uygar Mustafa Sertel, Preşedintelui U.D.T.R., Domnul Osman Fedbi, directorul Institutului Cultural Turc „Yunus Emre” din Constanţa, Domnul Ramazan Ylmas, reprezentanţi ai Administraţiei centrale brăilene, ai Muftiatului Cultului Musulman din România, Doamna Gulten Abdula Nazare, preşedinta Filialei UDTR Galaţi, alte personalităţi, precum şi un grup de elevi de la Colegiul Naţional „Kemal Atatürk” din Medgidia.





Tezhip VI

La monumentul eroilor turci din Brăila, 18 martie 2018

Toţi strămoşii noştri au fost nişte eroi
au luptat în felul lor
pentru ca astăzi
noi să ne adunăm aici
să le aducem un pios omagiu
să ne gândim la ei
un pic mai mult ca de obicei

Vântul caută cuvinte şi el
să ne spună că unii au fost mai eroi decât alţii:
acei unii au murit fără să lase urmaşi,
poate doar lacrimile unor mame,
scrâşniturile unor taţi

dar ei ne-au lăsat stelele, luna, soarele,
ploile care s-au iubit veacuri întregi
pentru această ploaie-copilă
pentru acest copil-frig
(da, a fost un frig cumplit azi,
tremurau şi cuvintele, româneşti, turceşti, englezeşti)

Noi să ne bucurăm de vocile lor, calde ori reci,
de gânguritul lor metafizic

Dacă noi nu ne-am aminti de ei,
ei tot eroi ar fi
precum eroii păsărilor, eroii lupilor, eroii urşilor, leilor
eroii peştilor

sacrificiul lor
este casă de rugăciune
fără ziduri, fără graniţe,
este turnul
este scara turnului
pe care noi urcăm
spre mereu ziua de azi

gândurile noastre de respect – scările
pe care ei, eroii
mai coboară printre noi

desenându-ne pe suflete
de ce noi nu suntem încă
eroi

(oarecum în manieră borgesiană)










Sunday, March 18, 2018

Păsări şi oameni sau „Something that happened”

Păsări şi oameni sau „Something that happened”: Dacă, destul de curând, Marius Chivu, scriind despre Misterul maşinuţelor chinezeşti, Editura Polirom, 2017, de Florin Irimia, propunea o listă („un Top

Friday, March 16, 2018

Prolegomene la o metafizică aztecă/ remember: din volumul Meine Maud, noaptea nimănui/



papel amate
sursa imaginii: wikipedia

o da şi ea a vrut să-mi dăruiască un papirus egiptean
imitând o antichitate de iubire

poate în amintirea unei vizite la muzeul de istorie
unde istoria noastră sentimentală nu-şi va avea locul
unde trebuie

când i-am atins umărul sau obrazul
ca şi când, poate, nici n-aş fi vrut atingerea aceea

de fapt mă uitasem după muzeografa
care nici nu avea alţi vizitatori şi era atentă să nu atingem
obiectele unei expoziţii de artă mexicană
şi n-am atins-o pe ea
ci doar acea împletitură de scoarţă de copac
având culori vii
(amatl sau papel amate)
dar memoria este un şarpe care te muşcă
de-a adevărul
când chiar te îmbeţi cu iluzii


**

după ani şi ani,
în casa colecţiilor
yumiko matsumoto a cântat şi în memoria ta
la shamisen
ca şi pentru ochii lui aiko
împărăteasa ceţurilor de aur
(un poem s-ar putea intitula urechea lui aiko
şi eu aş fi un van gogh reîncarnat într-un van juan)

muzeografa de atunci era şi ea probabil în sală
meditând desigur
şi ea la iubiri imposibile

alte iubiri quasimexicane
demne de o altfel de metafizică aztecă
cu un jurnal kierkegaardian
cu o frida dâmboviţeană
cu un zorro al nimănui
căzut în patima poeziei

Muzicanţi gălăţeni pentru călătorii în timp şi în suflet

KALOFONIS




Ziceam mai ieri, la un vernisaj de artă fotografică, că am nişte complexe sau, dacă vreţi, nişte vise: aş fi vrut să fiu, pe lângă ceea ce sunt acum, fotograf, pictor, cineast, muzician, (mai sunt câteva chestiuni, dar nu are rost aici să insist, cel puţin acum), dar n-a fost să fie… Oricum, toate aceste arte mi-ar fi folosit sau mi-ar folosi la multe dintre proiectele mele literare… Sigur este că muzica este singurul „drog” pe care-l folosesc când scriu. Hai, şi un pic de cafea! Un strop ceva mai mare! Unii scriitori chiar au ajuns să recomande câte un soundtrack pentru fiecare dintre cărţile sale: adică, de pildă, poemul cutare poate fi citit pe cutare muzică!
Documentându-mă pentru „scrierile mele cu dervişi”, am ajuns şi la o formaţie de muzică veche de care sunt mândru, în patriotismul meu deloc numai local: KALOFONIS, din Galaţi. Membrii formaţiei, înfiinţată în anul 2014, sunt, după o notiţă de pe facebook: Bezman Mugurel, Petrea Daniela, Anişoara Negură, Mihai Emanuel, Constantin Lupu, Nelu Stase, Burcuş Vasilică, Racoviţă Costel, Neculcia Marian.
V-am mai povestit sau a rezultat dintr-un poem de-al meu publicat pe blog cum m-am îndrăgostit de muzica lui Sedat Anar şi a formaţiilor sale muzicale, multe dintre cântecele sale fiind pe versuri de Rumi sau Yunus Emre, dar şi de muzica lui Ali Rıza Erdoğan, care ne-a vizitat de curând la Galaţi, unde a avut un concert fabulos…
Despre muzica veche turcească şi influenţa ei asupra muzicii vechi româneşti a scris de curând doamna profesor Gulten Abdula Nazare, în revista „Anuarul ştiinţific al Bibliotecii V.A. Urechia”. Cert este că muzicanţii de la KALOFONIS sunt cu adevărat extraordinari, reuşind magia de a ne purta dincolo de spaţii şi timpuri, purtând martorul spectator acolo unde îl poate duce, după vorbă, după port, imaginaţia… Am fost la vreo patru-cinci concerte ale acestora, cu diverse prilejuri. Cu siguranţă sunt printre cei mai autentici ambasadori culturali ai Galaţiului, iar pentru că veni vorba de întrepătrunderea artelor, când veţi citi cărţi scrise în secolele XVIII, XIX, aproape obligatoriu ar fi să le citiţi ascultând muzica lor sau, de pildă, a celor de la „Trei parale” sau „Anton Pann”, constituiţi înaintea celor de la KALOFONIS…