Adi G.Secară
Tanka
Anii ‘90
I
Peste grădină
Întuneric s-a lăsat.
Soarele ochi
A clipit stins în a sa
Roșie nădușeală.
II
Mag acoperind
Soarele cu aripile.
Noi iubindu-ne
Pictați pe-o pânză
neagră:
Pelerina magului.
III
Degetele lui
Știu cânta doar la
oameni.
Instrumentele
Rămân pentru el temple
Unde se miră zeii.
IV
Mărțișor. Un fir
De ghiocel pentru ea:
Viață de floare.
Mâinilor trecătoare
Ghioc din trei petale.
V
Rău rănit c-un zeu
La care n-a ajuns, el,
Mângâiat de ea,
Se simte ancora grea
A trupului tras spre cer.
VI
Vară prea caldă
Să te răcorești de trup.
Mâine vei plonja
În nori. La trecerea ta
Deasupra, nu va ploua.
VII
Hoinari prin gânduri
La inimile trosnind
Azi mâini ne-ncălzim.
În jur frig singurătăți,
Icoanele noastre tac.
VIII
Vers arunci spre cer,
Se zbate prins doar
vântul,
Veșmântul morții.
Nu e vers s-oprească
Strângătorul de stele.
IX
Cocori de-a viața
Dansau lâng-al meu sânge.
Azi, secat izvor.
Stolul se-ndepărtează
De ochi ce-au uitat a fi.
X
Bătrân turn în veac
Mă ruinez cu suflul
Mult mucegăit
Al pietrelor din ziduri.
Rar m-alin c-un corb
bătrân.
XI
Dus să-mi aduci
Neagra privire de zeu,
Nu te-ai mai întors.
Rob zeiței plecate
La vânat de ochi de om.
XII
Neagră privirea
Leului cosmic ieșit
la vânătoare.
La cină o iubire
A vrut. Și-a căzut o
stea.
XIII
Un fir de nisip
Mi-a șoptit dintr-un
castel
Că vine potop.
Val, paj vremelnic morții
Dădu castelul mării.
XIV
Paingul ce țesea
Gândurile unui zeu
Te-a pândit cu drag.
L-am pus să-ți siluiască
gând. Să nu-mi ascunzi
ceva.
XV
Un vers-ram de măr
Așteptând să-nflorească.
Nu-ți înveli gând
În bruma rătăcirii:
Altoiește seninul!
XVI
Vărgate versuri
Tăbăcite din pielea
Unui tigru viu:
Pe malul vieții tale,
prins, cerb din nor de
gând alb.
XVII
Scoica ți-e stăpân’
Cum viața mi-e stăpână,
Nătângă perlă.
Azi strălucești în
palma-mi,
mâin’ te vor găsi-n
deșert.
XVIII
Își uită zborul
În umbre roșii păsări
Pe malul apei.
Soarele e-nvățatul
Ce-și predică amurgul.
2019
I
Pod peste oglinzi
Ape străine prind cer,
Flori de prun, templul
Face primii pași, copil
al firelor de iarbă.
II
Nigawa: ritmul
Nopții sufletești arde
Sobru taina lor -
Bolul de ceai e plin de
Iubirea lunii dintr-ei.
III
Yohen Tenmoku:
Ca și când doar trei
oameni
Ar mai ști iubi -
Și fiecare ar fi
Pierdut pe câte-un munte.
IV
Să fii gheişa
Sufletului ei, nigawa:
Declaraţie,
o floare străvezie –
prin ea tăiş tăcerii.
V
Aripa ciorii
Peste zâmbet de geiko:
Rol de alb gaijin
În iubire de trestie
Mângâind dimineaţa.
VI
Foşnet de arbori
În inima dorinţei:
Rochia ei rouge,
paharul de vin roze,
obraz cald, căuş de ochi.
VII
Lost in translation:
