Fascina(n)t, între mistică şi etologie...

Mihail Gălăţanu, Devorarea maestrului, Piteşti, Ed. Paralela 45, 2016

Cine nu a citit cartea lui Mihail Gălăţanu şi e pasionat de dialectica Maestru-Discipol, de avatarurile Spiritului, se va putea bucura… liric meditativ, dionisiac, dar şi apollinic, de un text savuros, care se poate spune că se şi auto-devorează. Dedicată unei adevărate legende a literaturii, lui Dimitrie Lupu, „îndrumătorul lui Mihail pe cale”, cartea are moto următoarele cuvinte ale lui Iisus, din „Evanghelii” (respect formula din carte): „Să nu numiţi pe niciunul Învăţătorul vostru, căci unul singur este…”

Se pot învăţa chiar primii paşi pe apă: nu numai mergând, ci şi călcând, alergând, sărind: „Maestrul meu/ ştia/ să meargă pe ape. De fapt, ştia să calce.//(…) Păi dacă ştii/ să calci, poţi/ chiar/ şi să alergi. Să alergi pe ape: ce frumos!/ ce poate fi mai frumos?/ Tot ce trebuie să faci este să ştii să-i spui apei: uite, draga mea,/ te rog frumos/ să îmi dai voie/ să calc pe tine. Acordă-mi/ şi mie un sprijin./ Şi apa are să îţi răspundă: te rog/ să mergi, păşeşte, dragul meu,/ pe mine.”

Ape suntem cu toţii câteodată, altă dată vinuri: „Maestrul trebuie trăit până la capăt, obosit, fără milă,/ fără nici cea mai mică îndurare,/ trebuie tălmăcit/ şi, mai ales,/ răstălmăcit,/ golit de el însuşi.// Maestrul trebuie tăiat/ bucăţi-bucăţele,/ să te joci noaptea cu ele.// Trebuie făcut pâine veche,/ care se taie pătrăţele/ şi se numeşte anafură/ şi vin de băut…”

Mistică şi Frumuseţe la un alt Maestru: Mihail Gălăţanu! Jucându-se cu paradoxurile, curajos cu Sacrul, sfidând tragediile antichităţii, în particular, ale istoriei, în general, revendică „de pomană nopţi de dragoste”: „Vreau să iubesc şi după moarte/ femei vii şi cu sânii tari/ ca blestemul/ şiroind de lapte/ vreau să fiu la fel de viu precum Khayam făuritorul de corturi…”

Veţi vedea că nimic nu este simplu, iar descoperirea unei alte cărţi a lui Gălăţanu, „Despre artă, nebunie şi misticism”, o carte la limita dintre eseu, proză şi poezie, poate mai puţin proză, mai mult teatru cu… cititorul, dar şi mai mult eseu foarte, foarte bun, o oglindă din care se vor putea înţelege multe aspecte ale artei, de la începuturi până în zilele noastre, ba chiar şi romanul meu, „Pirapitinga” ar putea fi înţeles mai bine, toate acestea într-o carte care ar fi de neiertat să nu o găsiţi, dar mai ales să nu o descoperiţi!

Ar fi cea mai tare introducere la o lucrarea monumentală care s-ar putea intitula „Între etologie şi mistică”.

Cronica întreagă, cât de curând, pe Bookhub.ro! https://bookhub.ro/...