urcând la koyun baba

I.

inimă străină

cu un toiag improvizat

dintr-o creangă de copac

necunoscut

urcând urcând

departe de lume

printre umbre, urme de fructe

sfărmate

doar de timp

II.

abia răsuflând

omul străin,

cu pantofii vechi alunecând

pe frunzele de septembrie

urcând urcând

sângele bătând în tâmple

voia mai sus, mai sus

şoptea-n sinea lui

iar tu îl auzeai,

dincolo de iubire, de pământ,

de viaţă şi mormânt

III.

cer străin

propovăduind

oamenilor

viitorul

cum vor zbura ei

fără aripi, cum se vor bucura

fără trupuri

urcând urcând

mâinile omului căutând

duhurile copacilor

răspunde doar coaja

IV.

pelerin străin

cu genunchii tremurând

văzând stele verzi, ramuri

auzind cântecele din vale

rugăciunile din suflete

mulţumirile

urcând urcând

către frumuseţea

de dragul frumuseţii

către nişte cuvinte necunoscute

un grai al îngerilor

un mormânt zburător

undeva, departe,

parapantele scriu

versete pe cerul

care traduce un apus de soare

V.

sfârşitul străin

îţi cântă sufletului care urcă şi el

după trup

îţi cântă de femeia frumoasă

de copiii tăi

îţi cântă povestea

care caută balauri frumoşi

zmei înţelepţi

urcând urcând

abia mai respirând

te opreşti pe cărăruie

abrupt

te rogi să ajungi cu bine

pe koyun baba

viaţa pare să fie suspendată

nu trec păsări, e doar

fiinţa liniştii

de a fi dincolo de viaţă

VI.

la mormânt te rogi

pentru sănătatea femeii

să fie bine, murmuri străin

şi-n murmur

trăieşti o altă viaţă

de unde te vezi

urcând urcând

răsuflând

făcându-ţi selfie

cu arborii din jur

cu fâşiile din haine, agăţate de crengi,

povestind şi ele

secvenţe de viaţă, de alte vieţi

ceilalţi se roagă şi ei,

unii lasă bani şi alte simboluri, poate

unii, într-un spaţiu paralel,

jertfesc berbecuţi, cântă la cobze vechi,

poate morţii se întâlnesc cu viii

aici

pe koyun baba

poate aici frumuseţea

lui Dumnezeu

lasă mereu un semn

o lacrimă pentru cei care au fost

VII.

de jos se aude cântecul lui sarî saltuk

cuvintele, precum turmele de oi,

se adună şi coboară

puţini ştiu că oile sunt lumină

caprele-s strălucire, sângele apă

vântul suflet, ţărâna carne,

focul mai mult decât căldură şi lemn,

depărtările versete, norii cărţi sfinte,

apele oglinzi ale ochilor cereşti

noi, oamenii,

coborând, coborând

ducând dorul

de a fi şi altceva, altcum,

altfel

scântei

ale paradisului

care este

pentru totdeauna

inima lui Dumnezeu

*

uneori inima Lui

se odihneşte pe Koyun Baba

(după a doua întâlnire de la Babadag, prima urcare pe Koyun Baba, a doua jumătate a lui septembrie 2017)