Un fragment dintr-o cronică mai amplă (la Catherine Poulain, Marele marinar, Polirom, Iaşi, 2017, în
traducerea lui Mădălin Roşioru), care o să apară online pe Boohhub.ro:
Miniona Catherine (dacă ar fi să se facă un film, poate Emma
de Caunes ar putea fi - încă! - interpreta ideală) lasă un nou-vechi (bun) model de
eroină, visând un alt fel de mit al androginului, cal şi călăreţ al oceanului: „valurile
mă leagănă şi eu mă înfăşor în ele. Dacă aşa pofteşte lunganul sfrijit, asta o
să ţină veşnic, o să înaintăm pe oceanul negru, pe Marea Bering. Să-mi dăruiesc
forţele până la moarte vieţii dinainte sau să mor din scurt, uzura şi
extenuarea să mă şlefuiască până la stadiul de cristal, nelăsând decât marea în
mine, sub mine, în jurul meu, şi pe bărbatul-leu din carne şi din sânge care se
împotriveşte valurilor, proţăpit pe punte, cu coama lui murdară pe care vântul
i-o scutură în acelaşi timp în care face cablurile de suport să pârâie, în
jelania nebună a pescăruşilor care se rotesc, se învârtejesc şi se cufundă,
chin răguşit pe care vântul îl umflă şi-apoi îl sugrumă.” (pp.111-112)
Şi: „Valul e în mine. I-am regăsit cadenţa, ritmul
împingerilor profunde care se transmit de la mare la vapor, din vapor în mine.
Îmi urcă în picioare, mi se rostogolesc în spinare. Poate iubirea. Să fii şi
calul şi cel care-l călăreşte. Ne apucăm din nou de pescuit de mâine. De mâine…
Peste câteva ore zbieretele, frica din pântec, pripoanele care se reped spre
valuri, zgomotul, valul şi îndârjirea, ca un vârtej în care acest corp încordat
nu-şi va mai aparţine, mecanică de carne şi de sânge purtată doar de voinţa de
a rezista, inimă nebună, ceţuri îngheţate, chip jupuit de vânt, ancora finală a
priponului aşteptată ca o eliberare. Iar sângele peştilor va curge şiroaie. (…)
Am lăsat pe uscat contururile fixe ale acestei lumi. Şi-o să ne recâştigăm, în
sfârşit, ardenta splendoare a vieţilor noastre. Suntem în suflarea care nu se
opreşte niciodată. Gura lumii s-a închis asupra noastră. Şi o să ne dăruim
puterile poate până ce-o să picăm morţi. Pentru noi, voluptatea extenuării.”
(pp.104-105)
După trăirea acestei cărţi, sintagma „pescar de oameni” îşi
va găsi alte dimensiuni. Poate de la Melville nu ni s-a mai reamintit aşa de
bine, cu toată splendoarea oceanului şi a vieţii sale, a Materiei sale sacre, că
dragostea, şi de viaţă, este (şi) un Moby Dick!
(...)
Suntem pe la sfârşitul anilor '80, începutul anilor '90, încă
mai trăiesc unii coşmarul Vietnamului, conflictului de acolo, se ascultă The
Doors, Tom Waits, dar şi AC/DC, Beatles, Tina Turner, plus, desigur, muzică
country, suntem în Kodiak (Alaska, the Last Frontier), unde mai mult decât în
alte părţi „totul aleargă, Lili, totul înaintează. Oceanul, munţii, Pământul
când mergi… Când îl străbaţi, pare să înainteze odată cu tine, iar lumea se
desfăşoară de la o vale la alta, munţii, apoi râpele în care apa se năpusteşte
la vale spre fluviul care aleargă spre mare. Totul aleargă, Lili. La fel şi
stelele, noaptea şi ziua, lumina, totul aleargă şi noi facem la fel. Altfel am
fi murit deja.”
Aşa îi spune Joey, un alt prieten, partener de muncă, lui
Lili, care are mulţi bărbaţi prieteni (suntem într-o „ţară” a bărbaţilor, cu
câteva excepţii), dintre cei memorabili mai amintind aici pe Andy, patronul,
Jan, rivalul lui Jude, Jude fiind „le grand marin”, amintitul Joey, studentul
Simon, Nikephoros, grecul, Jason şi John, cu ultimii doi având expediţii de
pescuit pe vase precum „Milky Way” sau „Morgan”, „grosul acţiunii”
desfăşurându-se însă pe „Rebel”, unde se face botezul marinăresco-pescăresc
pentru micuţa franţuzoaică căreia îi este frică „de case, de ziduri, de copiii
celorlalţi, de fericirea oamenilor frumoşi şi cu bani” (p.233), care este o runaway, care nu mai vrea pe uscat,
preferând să se înece…
Într-un
fel, Catherine Poulain este o precursoare a lui Christopher McCandless (cel din
„Into the Wild”), dacă nu chiar o… contemporană, dar caută mai puţin singurătatea
absolută; are un fel de complex al Bărbaţilor, pe care încearcă să-i înţeleagă
şi să-i accepte... |
| https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Kodiak,_View_from_Pillar_Mountain.jpg#/media/File:Kodiak,_View_from_Pillar_Mountain.jpg |
No comments:
Post a Comment