I.
inimă străină
cu un toiag improvizat
dintr-o creangă de copac
necunoscut
urcând urcând
departe de lume
printre umbre, urme de fructe
sfărmate
doar de timp
II.
abia răsuflând
omul străin,
cu pantofii vechi alunecând
pe frunzele de septembrie
urcând urcând
sângele bătând în tâmple
voia mai sus, mai sus
şoptea-n sinea lui
iar tu îl auzeai,
dincolo de iubire, de pământ,
de viaţă şi mormânt
III.
cer străin
propovăduind
oamenilor
viitorul
cum vor zbura ei
fără aripi, cum se vor bucura
fără trupuri
urcând urcând
mâinile omului căutând
duhurile copacilor
răspunde doar coaja
IV.
pelerin străin
cu genunchii tremurând
văzând stele verzi, ramuri
auzind cântecele din vale
rugăciunile din suflete
mulţumirile
urcând urcând
către frumuseţea
de dragul frumuseţii
către nişte cuvinte necunoscute
un grai al îngerilor
un mormânt zburător
undeva, departe,
parapantele scriu
versete pe cerul
care traduce un apus de soare
V.
sfârşitul străin
îţi cântă sufletului care urcă şi el
după trup
îţi cântă de femeia frumoasă
de copiii tăi
îţi cântă povestea
care caută balauri frumoşi
zmei înţelepţi
urcând urcând
abia mai respirând
te opreşti pe cărăruie
abrupt
te rogi să ajungi cu bine
pe koyun baba
viaţa pare să fie suspendată
nu trec păsări, e doar
fiinţa liniştii
de a fi dincolo de viaţă
VI.
la mormânt te rogi
pentru sănătatea femeii
să fie bine, murmuri străin
şi-n murmur
trăieşti o altă viaţă
de unde te vezi
urcând urcând
răsuflând
făcându-ţi selfie
cu arborii din jur
cu fâşiile din haine, agăţate de crengi,
povestind şi ele
secvenţe de viaţă, de alte vieţi
ceilalţi se roagă şi ei,
unii lasă bani şi alte simboluri, poate
unii, într-un spaţiu paralel,
jertfesc berbecuţi, cântă la cobze vechi,
poate morţii se întâlnesc cu viii
aici
pe koyun baba
poate aici frumuseţea
lui Dumnezeu
lasă mereu un semn
o lacrimă pentru cei care au fost
VII.
de jos se aude cântecul lui sarî saltuk
cuvintele, precum turmele de oi,
se adună şi coboară
puţini ştiu că oile sunt lumină
caprele-s strălucire, sângele apă
vântul suflet, ţărâna carne,
focul mai mult decât căldură şi lemn,
depărtările versete, norii cărţi sfinte,
apele oglinzi ale ochilor cereşti
noi, oamenii,
coborând, coborând
ducând dorul
de a fi şi altceva, altcum,
altfel
scântei
ale paradisului
care este
pentru totdeauna
inima lui Dumnezeu
*
uneori inima Lui
se odihneşte pe Koyun Baba
(după a doua întâlnire de la Babadag, prima urcare pe Koyun
Baba, a doua jumătate a lui septembrie 2017)
No comments:
Post a Comment