Pe 1 septembrie... avem un an de zile!!!

poemul rafaelei

primul tău poem are 365 de versuri

a-ba, a-ba, a-ba, a-ba

zâmbetele, scâncetele, mârâiturile, ţipetele toate,

mau, mau

a-măi, a-măi, a-măi

tu ştii cum face leul

hrrroau

dansezi cu mâinile ridicate la The Bare Necessities,

Rag'n'Bone Man – Human, te-ai săturat, în sfârşit, de Boroboaţă,

primele tale prietene au fost

mama, o branulă, Sara

o pară şi Yumi, o kokeshi

oamenii îţi mai spun

ce băieţel, tu ştii mai bine decât peştii

din Arizona Dream

că eşti a treia inimă a lui tati

-el are inimi câte capete dragonul din povestea

Nimănui –

Dar trei inimi sunt cât cele trei vieţi

ale tatălui

pe care nu le-ar împărţi cu nimeni

Boof, boof, strigă poetul şi fetiţa se lipeşte

de salteaua patului

se face una cu fiinţa, ca o leoaică,

gângureşte şi râde în hohote când o moşmondeşti

şi o gâdili cu nasul tău de poet

căruia nu-i place să fie poet

 

apoi îţi întinde mânuţa să o ajuţi să coboare, să nu cadă

boof, boof

şi lumea i se întinde la picioruşe:

un covoraş, un hol, o altă cameră în care

jucăriile, cărţile te primesc

te cheamă

minnie şi mickey sunt noii tăi prieteni

şi încă nu ştii că pisicile pe care le iubeşti

strigându-le pe străzi

i-ar mânca, chiar desene animate fiind,

şi nici căţeii pe care îi saluţi dând din mână a pa pa

nu ştii că ar fugări sufletele de mâţă

eşti tu, ţâţa, ţâţa

şi gânguritul tău de început de lume,

gânguritul ca un râs de înger

exilat

un pic nervos

nesigur precum promisiunea nemuririi

şi păturica cu maimuţele, şi pătuţul cu girafe,

cele două cărucioare,

nanu, nana, Radu,

mamaie-tataie, mamaia Opi

şi restul universului, evident,

care te aşteaptă să-l cucereşti, pas cu pas

miună, miună, adică, traduc eu

pentru neiniţiaţi,

bună, bună!