La finalul lansării de carte, colonel (r) dr. Tiberiu Bălcescu m-a onorat şi cu o epigramă, pe care o redau mai jos:
Unui poet gălăţean
Al poeziei vast ogor
Ne bucură şi-n astă vară
Cu vers frumos şi roditor
Dintr-un grăunte de... Secară!
Mulţumesc mult pentru frumoasa primire şi extraordinarele momente petrecute la Cluj, sub egida Universităţii Babeş-Bolyai, Institutului Cultural Yunus Emre, Institutului de Turcologie Cluj Napoca, Bibliotecii Central Universitare Lucian Blaga, Primăriei şi Consiliului Local Cluj-Napoca...
Voi mai reveni cu amănunte! Până una, alta, va urma o altă lansare, în cadrul Festivalului de Carte Axis libri, la Galaţi, duminică, 17 iunie!
Între timp, continuă să se adune cronicile la adresa cărţii, astăzi prezentând-o pe cea a doamnei Stela Iorga, poet gălăţean care va lansa şi ea o nouă carte de poezie la târgul festival, Fecioara de fier, care vă apărea la Ed. Eikon.
Poarta lui Halibey
Laolaltă
cu poetul intri ușor, ușor chiar pe poarta viselor, pe poarta lumii care ține
în ea toți vii și toți morții noștri, apoi marile iubiri, care, iată, nu mor
niciodată, ci sunt numai decapitate de o sabie ascuțită, de smochin, marile
iubiri care nu ne lasă niciodată să avem alte amintiri în afară de ele, marile
noastre iubiri îngropate numai și numai de nașterea unui copil, marile vise ale
poetului, care cuprinde în brațe un univers plin de alți oameni, care scriu la
fel de pătimaș și sufocant ca el despre marea iubire, cum e Cristian Pavel.
Prin Poarta turcească intră și se perindă uneori însăși Istoria, uneori
și Yunus Emre, ori e numai umbra lor în lume, și versurile curg configurând un
univers liric în care poeții nu vor muri niciodată, firește, fiindcă, nu-i așa,
există această poartă turcească, un fel de gară pentru doi, pentru ei doi,
iubiții cu iubitele lor nemuritoare, iubiții și mai apoi tații care vor scrie
versuri despre alte universuri – copiii lor, poarta pe sub care se perindă
frumos visele oamenilor, aproape și departe de cerul cel înstelat deasupra
poeților și legea morală din ei.
Și acolo, sub Poarta turcească, începe de fapt viața și însăși poezia, doamna
Poezie, care însoțește pașii poetului prin lume : ”doar cerurile noastre sunt pline / de
avioane de vânătoare / care ne mitraliază zilnic / cu iubire pe iubire / cu
absențe, tăceri, pierderi / numai bune pentru calibrul / lăcomiei noastre de a
fi / și de a crede în povești / de colecție”.
”… fantomele vor legi ale iubirii / doar pentru ele / vor tratate de
război / cu ființa noastră / tratând iubirile / ca pe niște sclave / niște
cerșetori / niște carne de tun / cu care tragem în îngeri / când vin să ne
spună / nu”. ”… uitarea e un dans pentru păpuși aruncate-n foc -- / vântul
citește-n cenușă / iar Istoria numără morții / împletindu-și degetele
descărnate / într-un rosarium aproape / fără sfârșit”. Pe vremea când ”semiluna
a ieșit din teaca nopții / ca o sabie de lemn / cu care un copil și-a tăiat
copilăria / spre a nu-l mai părăsi … ”.
Căci ”… dragostea / e un pui de soare / fugit de acasă / ia-l, de poți, în
căușul palmelor, / ascunde-l sub turban, / apropie-te de ”departe”, zâmbește-i
/ …., Yunus Emre, prietene, / să ne desenăm iubirile / pe nisipul plajelor
uitate : / speranțele vor fi cei mai buni păzitori, / vor veni și vor pleca cu
valurile”, și aceasta fiindcă, ” … totuși cel mai bun călău al unei iubiri /
este tot o iubire”, iar Poarta turcească
este cartea de poezii despre ”poarta unei iubiri mai presus de orice iubire”.
Pe poetul Adi G. Secară l-a vizitat
însuși îngerul scriind această carte și bine a făcut.
26 apr. 2018